Cap III-partea unu-Amsterdam

Cap III-Amsterdam-Partea Întâi   Până să ajung în Olanda știam și eu de Amsterdam două lucruri, curve în vitrină în Red Light District și marijuana pentru tot poporul fumător. Și mi se părea că e șmecherie maximă cu Amsterdam ăsta, adică dai un ban, babardești nițel după care bagi un cui și viața e roză

Cap II Partea a doua

PARTEA A DOUA Noi cum ne purtăm Crucea prin vacanța asta numită viață? Ne ajutăm de allții, ne ajută cineva cum a fost ajutat Mântuitorl pe drumul spre Golgota? Și cât de grea este? O simțim grea, ușoară, îi adăugăm noi greutate sau din contră luăm din kilograme? O ducem cu spatele drept, în picioare

Cap II-Ceainicul roșu-Prima parte

Cap II-Ceainicul roșu   Soarele răsare la 6.37. Însorit, maxima 17 grade Celsius. Cred că virusul a dereglat vremea olandeză. E ciudat de frumos. Iar vântul abia își încordează câte un pectoral Strange times. Telefonul e setat să sune la 7, iar eu mă trezesc de fapt la 7.30. Așa că stau în pat și

Cap I, partea a II-a

Partea a doua: Ora 21 și, evident, alte câteva minute   Canalul e în negru. Apa neagră a Styxului. Întunericul învingnd lumina. Ciudat, dar apa e liniștită, aproape nicioun semn de vânt în țara asta unde îți zboară umbrelele din mână în fiecare zi. De undeva se aude sirena unei mașini de poliție și câte

Cap. I, Primo Tempo

Lumea mea e o fereastră care se deschide spre exterior   CAP. I Partea întâi: Ora 15 și câteva minute   Sunt liber azi. Am făcut curat, nu știu dacă e păcat să faci curat în Joia Mare. Aștept Paștele, e al doilea an când nu voi merge la Înviere, dar dată fiind situația nici

În curând: Lumea mea e o fereastră care se deschide spre exterior

În această seară, ora 20, ora României, prima parte a primului capitol din ”cartea” la care scriu. Lumea mea e o fereastră care se deschide spre exterior sau altfel spus”Gânduri de pandemie”. Să reactivăm blogul, zic. Prin urmare, ora 20. O să arunc linkul pe Facebook că doar e locul unde ne întâlnim toți în

Jurnal de Olanda – ep 5

Fără alte introduceri spectaculoase vă zic doar atât: mi-am luat scuter. Sau scooter, cum preferati. Iar în Olanda, seara e uneori o vreme de nici ursul polar nu-l dai afară din casă. Ca de exemplu ieri seară, dar să prelungim un pic suspansul și suspinsul. Prin urmare, în prima zi cănd am vrut să plec

Jurnal de Olanda – ep. 4

Astăzi am avut iară zi liberă ca un barosănel ce sunt. Așa că pe la 10 mi-am mișcat trupul în Alkmaar să fac pe turistul venit sa vadă frumusețile Olandei. Și plimbându-mă și belind ochii la vitrine, oh, yeah, minunea, minunilor, am găsit o librărie. Și deorece îmi lipsesc cărțile (după cum v-am zis în

Jurnal de Olanda- ep. 3

Din capul locului vă zic că singurele lucruri care-mi lipsesc din Ro sunt: viteza la net și cărțile (dar am găsit în Ams o librărie cu books in english si în următoarea zi liberă o să dau năvală). Ok. Una peste alta azi am fost liber și m-am transportat cu busul până în Alkmaar. Un

Jurnal de Olanda – ep. 02

De fapt, dacă ați observat, episodul de ieri  nu-i nicidecum numero uno. Dar nici ăsta de azi. Pe care-l scriu de pe telefon în timp ce mașina merge pe autostradă. Da, nu fiți uimiți, uneori merg la muncă și cu mașina. Boerul tot boier. Numai 40 de minuțele. Ok, vom reveni la muncă (sau poate