Când o să fiu mare vreau să fiu cerber* la poarta IPJ

Precizare, așa ca să nu dau direct cu karata în situație: apreciez Poliția Română și pe unii dintre membrii acestei instituții, dar se pare că am un șurub sărit la karmă că uneori dau de câte un polițist care face să se rușineze bancurile cu milițieni.

Dar să începem:

Azi, marți, m-am prezentat conștincios la bilanțul IPJ Prahova, bilanț pe anul 2017. Fain și frumos, nu bilanțul e sbiect de debate aici. La dus toți reprezentanții presei am fost conduși la locul de conferință de către purtătorul de cuvânt. Că așa se face, nimic de zis.

Ei bine, am făcut o greșeală. Recunosc. Am plecat mai devreme din conferință, iar momentul era prost ales că nu mai eram cu purtătorul de vorbe. Mă rog nu eram ca ăla în ”Home alone”, mai eram cu-n coleg de breaslă.

Pauză de explicație. La noi la poliția județeană, adică chestia aia mare de pe strada Vasile Lupu (fost voievod al Moldovei pe la 1600 și ceva) se intră pedestru pe poartă sau cu auto pe poarta mare care are o preafrumoasă barieră. Pe lângă clădirea cea mare IPJ-ul nostru mai funcționează și în clădirile de lângă, alea care pe vremuri aparțineau unei alte instituții numite secu. Ca să ajungem la sala unde ni se dădea bilanțul am ieșit din clădirea cea mare, am traversat voinicește curtea și-am urcat la etajul doi în sala de conferințe. Lungă explicația, dar necesară. O recomandă și medicul.

Ne întoarcem la greșeala mea. În momentul când am ieșit de la conferință, cel mai scurt drum pentru a ieși din IPJ era pe la bariera aia. Adică vreo 50 de metri și eram în stradă. deja simțeam aerul libertății gâdilându-mi nările. N-a fost cazul, după cum bine intuiți deja. Din chioșcul de la poartă (gheretă, na) o voce suavă mi-a (ne-a, că eram doi) blocat avântul. A zis ceva de genul ”Alo, moșule”. Eu așa am auzit. Dacă a zis altceva, sigur n-a fost ceva de genul ”Bună ziua, nu vă supărați, unde mergeți?”. Astea e cuvinte grele.

Așa că m-am oprit. Moment în care milițianul polițistul de la poartă mi-a explicat (să zicem) că n-am voie să ies pe acolo.  Să ne înțelegem: mai aveam un metru și ieșeam în stradă mai liber ca balena Willie. Dar logica mea nu era aceiași cu logica pândarului din gheretă. Și ca să nu mă cert în curtea poliției cu cineva cu care n-aș fi ajuns la niciun numitor comun nici dacă mergeam împreună la librărie (stai că acolo intră doar când plouă) am ocolit toată clădirea că așa-s regulile, mă-nțelegeți, nu?

Data viitoare o să imit un motor cu ardere internă și-o să fac și nino-nino, poate mă lasă să ies în pana mea în stradă. Îmi iau și șapcă cu girofar dacă e nevoie.

Și uite-așa bancurile cu milițieni sunt făcute după fapte reale și Hollywoodul sucks. Și mai aveam doar un metru. Unu.

*Cerber=“câinele lui Hades” care păzește intrarea în Infern.

 

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Este un glonte? Este un tren? Este Superman? Nu, e un primar!

Aflat la dezbaterea publică privind bugetul local al Ploieștiului, Adrian Dobre, primar al urbei, și-a tras chiloții roșii peste pantaloni...

Close