Cap II Partea a doua

PARTEA A DOUA

Noi cum ne purtăm Crucea prin vacanța asta numită viață? Ne ajutăm de allții, ne ajută cineva cum a fost ajutat Mântuitorl pe drumul spre Golgota?

Și cât de grea este? O simțim grea, ușoară, îi adăugăm noi greutate sau din contră luăm din kilograme? O ducem cu spatele drept, în picioare sau ne târâm pe genunchi?

Vinerea Mare, de copil fiind, era trecerea pe sub masă, eu și sora mea duși de tatăl meu la Biserică. Înainte cumpăram narcise galbene de la florăresele de lângă Catedrală. Întotdeauna florile astea sunt pentru mine sinonime cu Paștele. Oriunde le văd, îmi amintesc de acele zile de Vineri când treceam pe sub masă în Biserică.

Îmi ușuram crucea personală făcând asta, habar n-am, nu eram conștient pe atunci că fiecare avem o cruce de dus. Așa că intrarea în biserică nu era un soi de contract pe care-l făceam cu Divinitatea ca să-mi ușureze povara.

Anii au trecut, iar ca de fiecare dată în viață, praful s-a așternut peste unele lucruri, altele au ieșit la suprafață, lumea se schimbă, noi ne schimbăm, alergăm sau mergeme încet spre moarte. E linia de sosire pe care o trecem cu toții și nici o medalie nu ne așteaptă la finish.

Dar la naiba, să fim optimiști. Isus a învins moartea. Sunt timpuri grele, dar să sperăm, optimiști până la capăt.

Cu seninătate și veselie, nu veselie idioată, ne ușurăm povara crucii. Să zâmbim unii la alții, să ne zâmbim nouă. Să ne simțim așa de vii încât să ni se pară că putem răsturna munți. Și să nu ne pese prea mult, nu ieșim vii din viața asta.

Da, știu. Câte platitudini…

N-am călărit niciodată un cal.

N-am dormit niciodată în fân.

N-am muls o vacă.

N-am pictat niciodată un portret.

N-am zburat cu deltaplanul.

N-am făcut pe nimeni knock out dintr-un pumn.

N-am fost în stare să învăț ebraică.

N-am condus o combină agricolă.

N-am condus o barcă cu motor.

N-am făcut alpinism.

N-am schiat niciodată.

N-am driblat pe nimeni la fotbal.

N-am citit cât aș fi vrut.

N-am mai urât pe nimeni de mult.

N-am știut niciodată teoria relativității.

N-am spus destul familiei mele că o iubesc.

N-am învățat să înot.

Gânduridepandemiegânduridepandemiegânduridepandemie.

***

E al naibii de greu să-ți deschizi niște obloane la suflet. Unele-s ruginite, unele sunt noi nouțe. Ce deschidem? Sau, mai bine zis, trebuie să le deschidem?

Nu trebuie să mertgem prin viață cu capul plecat. Și nici cu mâinile la spate. Tata îmi zicea că numai oamenii înfrânți merg cu mâinile la spate. De când mi-a zis asta, niciodată n-am mai mers cu mâinile la spate.

E aproape miezul nopții. Scuzați greșelile de tastare, nu recitesc textul. Nu-l refac, nu-l cosmetizez, citiți dacă vreți, dacă nu, citiți altceva, urmăriți un film bun, ascultați o muzică bună, beți un vin, o bere, mâncați ceva ce vă place la nebunie. Nu disperați, vom fi bine atâtab timp cât în mintea noastră suntem bine. Nu e ciudat să râzi mult, nu chemi necazul, pisica neagră nu vă face nimic dacă vă taie calea, totuși nu spargeți oglinzi, șapte ani de ghinion, se zice.

În ceainicul roșu apa fierbe. O să beau un ceai englezesc. Cu miere primită din România. Mâine (de fapt azi, că postul se publică la opt dimineața) e o nouă zi. Cât de urâtă vi se va părea, căutați cotlonul ăla plin de lumină.

Stay strong, I love you all.

Și o melodie de final de capitol, mă rog, versurile, găsiți voi melodia:

Când te-am cunoscut, Cristina,
Aveai părul frumos rău
Şi o floare de măr
Îţi şedea bine în păr.
Când se lasă seara peste Bucureşti,
Eu mă uit la fete, dar văd că nu eşti.
Când se lasă seara peste Bucureşti,
Eu mă uit la tine, dar văd că nu eşti.
Na na naaa naaa aaa aaa a
Na aaa aaa
Când ne-am despărţit, Cristina,
Aveai părul frumos rău,
Dar floarea de măr
Îţi căzuse din păr.
Când se lasă seara peste Bucureşti,
Eu mă uit la fete, dar văd că nu eşti.
Când se lasă seara peste Bucureşti,
Eu mă uit la tine, dar văd că nu eşti
One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Cap II-Ceainicul roșu-Prima parte

Cap II-Ceainicul roșu   Soarele răsare la 6.37. Însorit, maxima 17 grade Celsius. Cred că virusul a dereglat vremea olandeză....

Close