Cap III-partea unu-Amsterdam

Cap III-Amsterdam-Partea Întâi

 

Până să ajung în Olanda știam și eu de Amsterdam două lucruri, curve în vitrină în Red Light District și marijuana pentru tot poporul fumător. Și mi se părea că e șmecherie maximă cu Amsterdam ăsta, adică dai un ban, babardești nițel după care bagi un cui și viața e roză și plină de unicorni care te spală pe picioare și-ți țin capul când borești în toaletă. Mă rog, când am auzit de Amsterdam eram încă tânăr și nu știam vorba canibalului când vede un avion că doar miezul se mănâncă.

Iată că anii au trecut, vorba poetului și am plecat de pe maidan și-am ajuns pe Amsterdam, vorba cântecului.

Acu să nu înțelegi că de a doua zi cum am pătruns în Olanda am tăiat-o la Amsetrdam să văd fetele pe vitrine și să-mi umplu plămânii precum hamsterul obrajii cu jointuri,

Povestea e mult mai lunguță și nu conține pic de suspans. Nu e thriller, action, nici măcar romance.

Dar să o luăm cu începutul.

Vorba vine, unde e de fapt începutul? În momentul nașterii noastre, când am zis prima oara mama?

Când am citit prima carte? Când am înțeles că oamenii mor? Prima ce?

Ok, gânduri de pandemie, vorbeam de Amsterdam.

Așa că să vă explic.

Am venit în Olanda că m-au promis că mă fac ăștia general manager la un mare hotel. 10.000 pe lună vilă, șofer și dacă vroiam îmi dădequ și un pinguin să se asortezze cu piscina.

Din modestie am refuzat. Așa că am început de jos. Curățam camere de hotel, ceea ce era vok mai puțin când trebuia sa fac patul sau paturile. Cred că voi câștiga medalia de aur la cele mai urâte paturi făcute în vreun hotel vreodată. Adică mă npricep spre minus infinit.

Vreo patru luni n-am gustat din Amsterdam. Dimineața la șapte plecam la muncă la hotel, când terminam veneam înapoi la cazare, treceam pe la supermarket, dar atât. Era totuși bine, nu plăteai transportul, sanchi, că firma lua și ia mult mai mult pe cap de sclav, așa că era pe avantaj.

Ei bine, după două luni mi s-a propus să nu mai fiu housekeeping, adica făcut curat în camere, făcut paturile (cel mai nașps moment0, ci să devin AD. Asta înseamna să mă ocup de dus lenjeria murdară în niște căruțuri speciale, să aprovizionez fiecare etaj cu lenjerie curată, prosoape, să fac curat în aruiile frecventate de public, s schimb sacii de gunoi din hotel și din jurul hotelului, de aspirat scrile, curățat lifturile, înțelegeți. Numai că programul ăsta de adeu nu coincidea cu programul colegilor de pe hosekeeping, deci canci transport. Cei de la agenție m-au sunat să-mi zică să refuz. Eu le-am transmis în gând o muie sinceră și mi-am văzut de treabă.

Văzutul ăsta de treabă a fost achiziționarea unui scuter.

Explicație pentru cine nu știe, cine știe, aia e: scuterele în Olanda sunt de 2 feluri, unele cu numere albastre cu care poți s mergi numai pe pistele de biciclete, ceea ce nu e o problemă că olandezii au cam 30.000 de kilometri de piste, le găsești unde vrei și unde nu vrei. Al doilea tip e scuterelul cu numere galbene cu care poți s intri și pe șosea, nu autostradă. Așa c mi-am tras număr galben, evident cu ajutorul prietenilor mei din Olanda, talonul a fost pe numele lu’ sora mea din Olanda. Că eu stăteam în cazarea de la agenție, nexam înregistrare.

Pauză de cafea. Vă întrebați unde e Amsterdamul? Bun, o dau pe rapid înainte.

Cazarea în care ne pusese agenția era la trei kilometri de cel mai apropiat și singurul supermarket. Așa că băgam ca MIGU, nu mai stăteam la mâna șoferului. Și într-o zi, eram liber, evident, am zis să bag un Amsterdam să vadă și ochișorul meu. Așa că am mers în satul unde era stație de bus, am legat mini mustangul de fier lângă stație și-am tarlit-o pe Amsterdam.

Deci frații mei din alte mmame, am dat de Babilon.

Dar înainte de asta, puțină istorie, să nu intrăm așa pe Amsterdam ca tătarii.

Termenul de Amsterdam provine din alăturarea cuvintelor dam (în neerlandeză însemnând baraj) și cuvântul Amstel (râu ce străbate orașul).

Prima atestare documentară a numelui Amsterdam o reprezintă un document emis la 27 octombrie 1275 de contele Floris al V-lea de Olanda și Zeelanda. Data exactă la care Amsterdam a primit drepturile de oraș este incertă, dar cel mai probabil este că episcopul de Utrecht Guy de Avesnes a fost cel care a conferit aceste drepturi în 1306.

Începând cu secolul al XIV-lea, Amsterdam a înflorit, datorită comerțului pe care îl practica cu orașele din Liga Hanseatică. În 1345 s-a produs un miracol euharistic lângă Kalverstraat, Amsterdam devenind un oraș de pelerinaj până la convertirea populației la protestantism.

Secolul al XVII-lea este considerat Era de aur a Amsterdamului. La începutul secolului Amsterdam devine unul dintre cele mai bogate orașe din lume. Din portul orașului, plecau vase comerciale spre Marea Baltică, America de Nord, Africa, Indonezia sau Brazilia formându-se astfel bazele rețelei mondiale de comerț.

Secolele al XVII-lea și al XIX-lea au însemnat declinul prosperității. Războaiele cu Anglia și Franța și-au pus amprenta pe economia orașului. În timpul războaielor napoleoniene averea orașului a atins punctul minim, însă, odată cu formarea Regatului Țărilor de Jos în 1815, lucrurile încep ușor să se amelioreze.

După ocupația napoleoniană, nu se mai face din punct administrativ distincție intre sat și oraș, de aceea Amsterdamul este azi o comună.[1]

Sfârșitul secolului al XIX-lea este numit A doua eră de aur a orașului Amsterdam. Au fost construite muzee noi, o stație de tren și Concertgebouw-ul, o sală de concerte considerată în primele 3 ale lumii. În această perioadă, revoluția industrială ajunge în Amsterdam. Se construiește Canalul Amsterdam-Rin, pentru a oferi orașului legătură directă cu Râul Rin, și canalul care oferea portului o legătură mai scurtă cu Marea Nordului. Cele două canale au îmbunătățit considerabil comunicațiile orașului cu restul continentului.

Bun, să trăiască vichipedia.

Să revin. Bag năsucul după patru luni de Olanda pe Amsterdam. Autobuzul 305 m-a lăsat fix la Amsterdam Centraal. Gara centrală cum ar veni. De unde poți s iei tren, metrou, autobuz, feribot. Pentru toate gusturile care va să zică.

Cum ieși din gară pe partea cu tramvaiele trebuie s-o ți tot înainte. Lași Hotelul Victoria pe stângă, treci de muzeul figurilor de cear și te bagi pe stânga pe niște străduțe înghesuite. Plin de lume. Toate națiile, toate limbile, zumzet și zgomot mai ceva ca la bursa de la New York. În aer se simt mirosuri de mâncruri, parfumuri mai mult sau mai puțin exotice, iar peste toate astea mirosul inconfundabil de maria. Coffee shopurile era pline aproape ochi, se fuma înuntru, afar, la colț de strad, peste tot. La tot pasul te loveai de câte cineva și mereu trebuia să te ferești de bicicliștii care clincuie disperați fără să se oprească sau să se uite în jur. N-au absolut nicio treabă, în privința asta, olandezul o dată urcat pe biclă devine kamikaze.

Prima senzație a fost că m-am rătăcit grav. Cred că și dacă aveam busolă la mine confundam nordul cu sudul și ajungeam la vest de est.

Mă simțam ca puiul de găină fără cap. Și fără direcție. Stânga, dreapta. Tot înainte. Magazine cu suveniruri, fast fooduri cu mâncare chinezească, vietnameză etc. Steak houseuri care promit cea mai adevrat friptură argentiniană din toată Argentina, ticket officeuri de unde poți hlădui pe canale cu bărcile, poți vizita n plus enșpe muzee, poți bea, mânca, vedea Amsterdamul așa cum l-au mai văzut o sută de mii înaintea ta, dar tu vei fi unicul care va descoperi adevratele taine ale orașului.

La colțuri de stradă indivizi care au poza în dicționar la cuvântul dubios te întreabă dacă nu vrei cocaină sau ceva mai tare. Ce-o fi mai tare, nu știu că n-am avut curiozitatea să întreb. Am trecut mai departe. Ca titirezul prin mulțime, după cum vă ziceam.

Și, evident, am nimerit în Cartierul Roșu.

Pauză de țigare, să răsuflăm adânc.

Sfârșitul părții unu.

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Cap II Partea a doua

PARTEA A DOUA Noi cum ne purtăm Crucea prin vacanța asta numită viață? Ne ajutăm de allții, ne ajută cineva...

Close