Cap III-Amsterdam-Partea Întâi Până să ajung în Olanda știam și eu de Amsterdam două lucruri, curve în vitrină în Red Light District și marijuana pentru tot poporul fumător. Și mi se părea că e șmecherie maximă cu Amsterdam ăsta, adică dai un ban, babardești nițel după care bagi un cui și viața e roză
Partea a doua: Ora 21 și, evident, alte câteva minute Canalul e în negru. Apa neagră a Styxului. Întunericul învingnd lumina. Ciudat, dar apa e liniștită, aproape nicioun semn de vânt în țara asta unde îți zboară umbrelele din mână în fiecare zi. De undeva se aude sirena unei mașini de poliție și câte
Lumea mea e o fereastră care se deschide spre exterior CAP. I Partea întâi: Ora 15 și câteva minute Sunt liber azi. Am făcut curat, nu știu dacă e păcat să faci curat în Joia Mare. Aștept Paștele, e al doilea an când nu voi merge la Înviere, dar dată fiind situația nici
În această seară, ora 20, ora României, prima parte a primului capitol din ”cartea” la care scriu. Lumea mea e o fereastră care se deschide spre exterior sau altfel spus”Gânduri de pandemie”. Să reactivăm blogul, zic. Prin urmare, ora 20. O să arunc linkul pe Facebook că doar e locul unde ne întâlnim toți în
Ați crezut că o sacoșă cu mălai sau un 1% la salariu ne vor face să ținem la nesfârșit capul în pământ. Ați crezut că girofarele care vă cară la restaurantele de lux ne vor face să ne dăm la o parte. Ați crezut că șpaga, șmecheria și minciuna ne vor face să nu ne
La ora când scriu aceste rânduri mă pregătesc să plec la birou. Sunt bine, sănătos (sper). Am citit ce era de citit pe Fb, mi-am luat micul dejun, afară e soare și viața, nu-i așa, pare frumoasă. La fel și tu, cel care citești aceste rânduri. Te pregătești să pleci la muncă, să te bucuri
Este seară și plouă. În case, oamenii conectați la Capatos sau Măruță sau alți promovatori de subcultură națională, hăhăie fericiți când pițipoancele se păruie sau când Leo Salam Parizer Chiflă își bate amantele în direct. Alții, cu ochi mari de suricată rătăcită în pădurile patriei, câte-or mai fi rămas, sorb cuvintele talk-show-riștilor care țipă cu
Nici serios, nici vesel, dar mai mult serios. Unul dintre câinii mei aleargă de azi dimineață (foto, îl chema Puck) pe veșnicele pajiști ale frisbee-urilor. Și i-am scris un fel de poezie: Când își punea botul lângă mâna Mea obosită să-l tot mângâi Repirația lui îmi șoptea că viața e Eternă și aleargă prin
Ei te vor, dar tu îi vrei? Vor să-ți fie primar patru ani. Și te vor la vot. Tu pe care-l vrei? Ziarul Incomod a făcut un sondaj. E AICI. Votează-l pe cel pe care-l dorești ă-ți fie edil șef. Sau, dacă ai deja viză de Canada, go west.
Pentru toate minciunile ordinare. Pentru filmatul străzii cu spatele la românii care stăteau înghețați la coadă ca să voteze. Pentru Meleșcanu care s-a declarat mulțumit în timp ce-și pufăia trabucul. Pentru că diaspora nu formată din pufoși cum zicea un sinistru onanist intelectual. Pentru țățismul isteric al jurnalizdelor și jurnalizdilor de la antene și reteveuri.
