Clownilor! Cortina, vă rog!

Circul electoral e pe final. Mai sunt de prezentat nişte salturi la trapezul bunului simţ (ce e ăla? vor hăhăi politicienii rânjind cu toate cariile la camerele tv), ceva dresură de bizoni mioritici încolonaţi la vot pe bază de mălai, pilote, zahăr sau hârtii din alea semnate de Mugur Isărescu, ceva jeluiri şi aruncări de poale-n cap după aflarea rezultatelor şi… cortina va cădea peste luna asta de campanie în care ieşeai mai normal la cap dacă te uitai la Taraf tv decât la dezbaterile electorale. Pardon, monologurile electorale, că dezbateri nu se fac de vreme ce e mai avantajos să cutreieri oraşele şi satele cu tiruri de haleală sau „cadouri” de parcă toţi politicienii s-ar fi angajat la „Medici fără frontiere” şi duc ajutoare ca franţujii ăia de veneau după revoluţie cu tona de conserve aşteptându-se să ne dăm jos din bananier şi să-i întrebăm: „monsiu, asta cum se dăşchide”?

Cum se aşteaptă şi foştii, actualii şi viitorii parlamentari. Că ei ne văd cum îi vedea Columb pe băştinaşii care se extaziau ca Urania în faţa horoscopului, când vedeau mărgele sau oglinzi.

„Lasă bă, le dăm la ăştia un kil de ulei şi se duc la vot ca rasa merinos la tuns. Şi care face figuri, avem şi niscaiva bâtaşi care să împartă vreo două ghionturi eletorale”. Şi în timp ce tirurile se descarcă la ceas de seară, ei se împănează pe scene mai mari sau mai mici cu câte depăşiri de plan la legi în Parlament vor face, cât de iubitor de popor e sufleţelul lor mic, integru şi sensibil ca o telenovelistă la menopauză, câtă cinste zace în ei şi mai ales cât de amuzanţi şi alături de oameni se află persoanele lor scoborâte din vreun Q7. Mai aveau puţin şi ţineau mingi pe năsoaie ca focile sau săreau prin cercuri de foc, totul pentru popor, normal. Nişte clowni cărora după ce le ştergi machiajul strident şi le arunci nasurile roşii la coşul de gunoi al indiferenţei îi vezi în toată splendoarea lor: nişte oportunişti care şi-ar amaneta şi rinichii pentru patru ani de imunitate.

PS. Se zice că prin 90 au ajuns nişte francezi cu ajutoare (că tot am pomenit de asta mai devreme) prin Întorsura Sibiului. Şi-au dat peste un cioban cărora, plini de mândrie occidentală i-au arătat o stivă de conserve d-alea bune din vest, ce nici shopul nu văzuse. Iar ciobanul n-a zis nici da, nici nu. I-a invitat la el acasă, o casă modestă cu trei etaje şi lift interior (că omul avea oi câtă frunză şi câtă iarbă), i-a pus la masă, le-a dat ş de drum şi i-a trimis cu tot cu conservele lor unde-or vedea cu ochii. Legendă sau nu, cam aşa se face într-o ţară normală cu cei clowni care vin cu mărgele şi oglinzi sperând la un vot. Îi trimiţi la plimbare şi te întorci frumos la treaba ta. Poţi să le spui şi vreo două vorbe neacademice printre dinţi, aşa de răcorire.

Numai că noi nu trăim într-o ţară normală şi trupa asta machiată strident şi cu boturile roşii ştie asta, că doar ei au pus umărul să fim azi unde suntem.

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Campanie ca la noi…

      Să ne trăieşti nene Iancule!

Close