Mica Unire de la Ploiești

A fost o dată ca niciodată…

Era un frig de îngheța inima într-un urs polar. Ceasul din centru arăta ora cinci dimineață și minus nu contează câte grade că oricum nu arată corect temperaturile. Afară era încă întuneric. La adăpostul lui o siluetă încotoșmănată ca un eschimos care-și cere ajutorul de șomaj se strecura tiptil spre Palatul Administrativ.

La etajul trei unde e primăria, o veioză cu un bec anemic lumina timid biroul primarului. Două scaune erau ocupate de viceprimarii Ganea și Pană care tăceau și se priveau plictisiți. Silueta de care vorbeam intră brusc în încăpere. ”Dreptate și frăție Cristi! Dreptate și frăție George!” rosti răspicat. Era primarul Dobre care se așeză la birou.

continuarea poveștii AICI

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Sâmbăta protestului nostru-VIDEO

Așa ninsoare ca sâmbătă n-am mai văzut de mult. ”Bună vreme de proteste”, mi-am șoptit în barbă pregătit sufletește să...

Close