Puteam să fiu eu. Puteai să fii tu…

colectiv2La ora când scriu aceste rânduri mă pregătesc să plec la birou. Sunt bine, sănătos (sper). Am citit ce era de citit pe Fb, mi-am luat micul dejun, afară e soare și viața, nu-i așa, pare frumoasă. La fel și tu, cel care citești aceste rânduri. Te pregătești să pleci la muncă, să te bucuri de soare, de cei dragi ție…

Intri din nou în vâltoarea luptei de zi cu zi cu viața. Tragedia de la Colectiv va dispărea încet, încet din mintea ta până la a fi uitată de tot. Îți vei aminti de ea peste un an sau doi sau trei când se vor face comemorări și se vor aprinde lumănări. Dacă nu ai pierdut pe nimeni acolo, vei uita, pentru că viața e astfel construită.

Vei ieși din nou cu prietenii la bere sau într-un club. De rock, de house, de manele. Este libertatea ta să asculți ce vrei, așa cum e libertatea ta să crezi în ceea ce vrei. Atâta timp cât nu-i acuzi pe ceilalți că ascultă altă muzică decât cea care-ți place ție sau cred în altceva, e bine, încă ești om.

Dar atunci când vei fi într-un club unde în loc de 50 de peroane sunt 200, unde singura ușă de intrare/ieșire e așa îngustă că doi oameni nu pot trece unul pe lângă altul, gândește-te că, poate, erai tu acolo la Colectiv. Și poate ai fi scăapat neatins de foc, dar ai fi rămas cu răni în suflet care nu s-ar fi închis niciodată. Sau, și mai grav, erai pe un pat de spital și fiecare repirație a ta era o luptă pentru viață. Sau… ai fi pierit și singurii care nu te-ar fi uitat ar fi fost părinții, frații și poate un prieten sau doi.

La asta mă gândec eu acum când plec spre birou și viața pare, nu-i așa, frumoasă. La câte concerte, în cluburi de tipul ”capcană” am fost și-am stat și-am ascultat muzică și niciodată, nici măcar o dată nu m-am gândit, ce-ar fi dacă… Am avut noroc. Ai avut noroc.

Desigur acum cluburile vor fi pline de extinctoare, sprinklere, planuri de evacuare, ieșiri mărite… După le rezolvăm pe toate. Controale drastice, dotări ca la carte. După e întotdeauna mai bine.

Puteai să fii tu acolo, puteam să fiu eu. Suntem norocoși, dar uitarea e scrisă în legile omenești.

Condoleanțe tutror care au pierdut pe cineva la Colectiv. Sănătate și putere de luptă celor răniți.

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.